Life & Style > LifeStyle

Hanul lui Manuc renovat - comoara din centrul vechi al Bucurestiului

(1/1)

Pamico:
Hanul lui Manuc renovat - comoara din centrul vechi al Bucurestiului

Nu cred s? existe prea mul?i români care s? nu fi auzit de Hanul lui Manuc. Dar sunt sigur c?-i numeri pe degete pe cei care mai ?tiu câte ceva despre soarta b?trânului stabiliment. Iar acelora care nu ?tiu, în curtea interioar?, st? de aproape cinci ani un Cantacuzin, care î?i zide?te to?i banii în pere?ii hanului.



Documente "secrete"

"Habar n-am avut, mai bine de 30 de ani, c? m? leag? ceva de aceast? cl?dire. Abia în '90, ai mei au scos la iveal? documentele. Nu tata, el era dus din '82". Constantin (Dinu) ?erban Cantacuzino e un b?rbat distins, care nu încearc? s? epateze prin nimic. Poart? în privire calmul ?i condescenden?? genetic? a stripei ?i pare un pic încurcat c? a întârziat, mai mult decât promisese, la frizer.

"Când a ap?rut legea, în '96, ne-am mobilizat, am pus actele în ordine ?i am f?cut cerere de retrocedare. În '97, am început procesul, iar în '99 am avut primul câ?tig de cauz?, la tribunal", spune Cantacuzino, odat? a?ezat la mas?, sorbind dintr-un ceai fierbinte. "Judec?tor era unul, Florea Vi?an - extraordinar om. El era de partea proprietarilor. E dreptul lui, domnule! Are omul toate documentele: semnate, parafate - ce s? fac?! Îi dau", zicea, ?i restituia. "A dat la to?i care au avut documentele în regul?".

Pe timpul ?la, AVAS patrona "Carul cu bere", "Hanul Manuc" ?i "Gambrinus", "printr-un manager general care aduna o gr?mad? de bani negri din toat? afacerea", spune Dinu Cantacuzino. Printre hârtiile r?mase de la Trocadero SA - administratora hanului, controlat? de AVAS -, proprietarul de drept a g?sit o fi?? care, între altele, f?cea referire la gestiunea hotelului. "Nici m?car nu ?i-au mai ascuns f?r?delegile. Hotelul figura cu 24 de camere, iar el are 32. Probabil c? banii le intrau direct în buzunar", poveste?te Cantacuzino.

Un testament dubios

"Ei bine, în '97, când s? încheiem procesul, a ap?rut un testament, olograf, l?sat de sora mea, unui colaborator. O poveste dubioas?... Ce a fost acolo, numai Dumnezeu ?tie", spune Cantacuzino. I-au fost necesari înc? ?apte ani ca s-o scoat? la cap?t.

Din 2007, câ?tig?tor definitiv ?i irevocabil, s-a apucat de treab?. "Am împrumutat la banc? un milion ?i jum?tate de euro ?i m-am pus pe treab?. Doar din pod am scos aproape 300 de metri cubi de gunoi ?i moloz. Cu totul, am evacut 5600 de metri cubi, adic? peste 800 de containere. Un jaf, o nenorocire. Totul era la p?mânt - instala?ii electrice, sanitare, canalizare. O indolen?? f?r? margini, cum numai în cazul administratorilor de stat po?i s? vezi".

Hanul "penal"

?i, dac? aflat în exploatarea statului, zeci de ani, hanul n-a interesat pe nimeni, odat? retrocedat, ?i-a rec?p?tat, pe deplin, interesul istoric ?i arheologic în ochii edililor. "A venit unul de la prim?rie ?i mi-a f?cut plângere penal? c? am schimbat o ?eav? ?i am cârpit o parte din tencuiala c?zut?", spune, f?r? s? se enerveze, Dinu Cantacuzino. "M-am dus ?i eu la judec?tor ?i i-am spus c? am "stricat" mai multe decât alea dou?, pe care le-a v?zut omul meu. Dar c?, tot ce f?cusem, era imperios necesar, ca s? men?in cl?direa în picioare. ?i apoi, ce-ar fi fost de p?strat, cu sfin?enie, din ce mai reprezenta hanul? Ruina?! Re?eta materialelor folosite în '70, la renovarea comunist?? Care mai era valoarea istoric? a hanului, trecut prin atâtea renov?ri ?i transform?ri bezmetice? Pân? la urm?, s-a dovedit c? am avut noroc de un judec?tor destupat la cap".

A?ezat serios pe treab?, Constantin ?erban Cantacuzino a schimbat, cu voie de la prim?rie, dar pe banii s?i, aproape tot: ?ase km de conducte în instala?ii sanitare, zeci de mii de metri de conductori în instala?iile electrice, sute de metri p?tra?i de pavaj ?i acoperi?, a ref?cut toc?ria, a schimbat fagul cu stejar acolo unde era cazul, a reamenajat, de la zero, toate saloanele, restaurantele ?i anexele, a zidit, a vopsit, a tencuit. "Mai am s? rezolv hotelul ?i crama. Acum lucrez la camere. Nu-i u?or, pentru c? vreau s? p?strez stilul de boutique. De-a lungul vremii, pân? în anii '50, hanul a avut tot felul de clien?i: ofi?eri - turci, ru?i, francezi -, negustori, medici, somit??i politice. V? imagina?i c?, stând luni ?i ani prin Bucure?ti, oamenii ?i-au adus de acas? mobilier, ca s? se instaleze cât mai comod. Sigur, dup? Trocadero, potopul. N-am mai g?sit nimic din ce era vechi. Doar o parte a mobilierului masiv, f?cut de Arta Mobilei ?i a Tapi?eriei, prin anii '60. Acum vreau s? refac totul. Caut mobil? veche. Instalez obiecte sanitare din piatr?, cu baterii clasice. Am pus parchet de stejar peste tot".

Cu crama e o problem? serioas?. Odat? cu în?l?area str?zilor în centrul istoric, cu peste 30 de cm, toat? apa pluvial? se adun? în curtea hanului, implicit în subsol, afectând zidurile vechi, din c?r?mid?.

Acoperi?, cu bani europeni

Pariul lui ?erban Cantacuzino este s? pun? toate lucrurile la punct. "Cu banii din credite ?i cu ce am încasat pân? acum din spa?iile reamenajate, am cheltuit cam dou? milioane de euro. Ca s? fiu sincer, nu mai am bani ?i nici credite nu mai fac. Încerc s? refac acoperi?ul cu bani europeni. M-au certat to?i c?, în loc s? caut finan?are UE, am luat bani din banc?. Ce era s? fac?! S? mai a?tept înc? doi-trei ani, pân? se d?râma?!" Despre eventuale colabor?ri, Dinu Cantacuzino s-a l?murit. "Am primit câteva oferte... nesim?ite. De exemplu, ?apte milioane pe tot. O porc?rie. Al?ii, c? s? le vând numai hotelul. Înc? unii, c?, dac? investesc ei în hotel ?i îl administreaz?, s? le dau ?i restaurantul ?i gr?dina. Fiecare vrea la de-a gata...".

Inten?ioneaz? ca, pe m?sur? ce încaseaz?, s? rezolve hotelul. Cu crama r?mâne de v?zut.

Manuc pe gustul tuturor

"Vara e minunat în gr?din?. E lini?te; zgomotul ora?ului nu r?zbe?te. O s? frigem miei ?i berbeci la pro?ap. O s? ne cânte o forma?ie de l?utari adev?ra?i. Deschidem ?i restaurantul...", spune Cantacuzino.

Pân? acum, pe fa?ada dinspre Dâmbovi??, sunt gata trei saloane: Cafeneaua - "Manuc Cafe", Salonul "Manuc Levantin" ?i "Manuc Bistro". Totul arat? impecabil, de la mobilier la narghilea, iar oferta culinar? e pus? în "oper?" de un premiant în ale buc?t?riei orientale. Mai sunt ?i trei spa?ii "externalizate" - înc? o cafenea spre Chiu' Gârlii, un Plafar ?i o "pr?v?lie" de mozaicuri pe latura dinspre Curtea Domneasc?. Pe interior, sunt gata "Salonul Voievodal", la primul etaj, "Salonul Hanului", în care, la 1812, s-a semnat Tratatul de Pace ruso-turc, în urma c?ruia, România a pierdut Basarabia - nedenumit înc?, oficial -, ?i Restaurantul Manuc. "M? gândesc c? în toate spa?iile astea se pot organiza tot felul de evenimente: culturale, artistice, seri de teatru ?i muzic?, de ?ah, întâlniri, recep?ii; un târg în curte, s? vin? lumea s? vând?... Da' trebuie bani, c? toate cost?…"

Constantin ?erban Cantacuzino, prive?te fix, într-un punct, cu mâna lunecat? jos, lâng? cana de sticl? în care ceaiul s-a r?cit. Poate vede istorii, trecute ori viitoare.

Tu însu?i sim?i adierea timpului ca o pal? de vânt pe lâng? ureche...

Istoria hanului povestit? de Constantin ?erban Cantacuzino

"?ti?i cum e - legenda sun? întotdeauna mai bine decât istoria seac?. Manuc Bei, armean de origine, a fost un personaj cu totul deosebit. Se spune c? soarta Moldovei ?i a ??rii Române?ti a depins, cu adev?rat, de el. Era cel mai bogat om al vremii ?i cel mai puternic negustor din zon?. Cuno?tea 12 limbi, mii de oameni, ?i încerca s? lase impresia c? "lucreaz?" pentru el însu?i. Ini?ia?ii spun c? lucra pentru ru?i.

Hanul, început la 1806, l-a terminat pe la 1808, când a venit din Moldova în ?ara Româneasc?. În 1812, la masa lung? din Salonul Hanului, se semna pacea Ruso-Turc?, în urma c?reia România pierdea Basarabia.

Arhitectura în configura?ia sa ini?ial? se cunoa?te prea pu?in. Descrierile începutului de secol XIX spun c? la subsol se aflau 15 pivni?e boltite, la parter existau 23 de pr?v?lii, dou? saloane mari, 10 magazii, camere pentru servitori, buc?t?rii ?i un tunel unde intrau la vreo 500 de persoane. La etaj erau 107 od?i, cele mai multe folosite pentru oaspe?i. În curtea interioar? exista o cafenea ?i o mic? gr?din? cu fântân? artezian?. Între fa?ada dinspre Dâmbovi?a ?i râu se construise un chei de piatr?, lat de peste un metru. Mai târziu, dup? ce gârla a fost canalizat?, în vederea deschiderii Halei de Carne, lâng? fa?ad? s-au mai ad?ugat câteva pr?v?lii.

Pe 20 iunie 1817, Manuc moare, deloc întâmpl?tor, într-un accident de c?l?rie, el fiind altfel, un excelent c?l?re?. Chinga calului de pe care a c?zut, se spune c? era crestat?.

A?adar, Hanul r?mâne copiilor s?i, care, nefiind de aceea?i anvergura cu cea a tat?lui, se retrag la mo?ia de la H?nce?ti, de frica represaliilor. Vând hanul unui grup de trei negustori, între care un grec, Dimitrie Iconomidis. Se poate spune c? n-au prins o perioad? prea bun? - incendiu, cutremur. Zidul dinspre gârl? era gata s? cad? cu totul. În consecin??, pe la 1862 hanul intr? în proprietatea altui negustor român, pe nume Lambru Vasilescu, care investe?te o sum? important? în renovarea cl?dirii ?i o redenume?te "Marele Hotel Dacia" - "Grand Hotel de la Dacie". Doar c? Vasilescu r?mâne cu o datorie frumu?ic?, fiind gata-gata s? piard? Hanul. În consecin??, în 1881, î?i m?ritat fata, Aurelia, cu Alexandru B?icoianu, boier de vi?? ?i magistrat, care, odat? cu hanul, preia ?i ipoteca lui Vasilescu.

Dup? r?zboi, hanul este na?ionalizat de comuni?ti ?i intr? în circuitul unit??ilor de alimenta?ie public?, sc?pând ca prin minune de la demolare. În furia sa "novatoare", Ceau?escu cere ca Hanul lui Manuc s? fie demolat în scopul sistematizarii Pie?ei Unirii. Numai c? arhitectul ?ef, cunoscându-l, se vede treaba, destul de bine, îi spune c? ar fi p?cat s? d?râme o cl?dire în înc?perile c?reia se întâlneau, adesea, în ?edin?e, ilegali?tii comuni?ti. Încântat de veste, Ceau?escu, nu numai c? a renun?at la idee, ba chiar a cerut renovarea substan?ial? a cl?dirii.

Din c?s?toria Aureliei cu Alexandru, s-au n?scut doi copii - Cleopatra ?i înc? un Alexandru. Cleopatra B?icoianu este str?bunica mea. Ea a avut-o pe Elena - care s-a m?ritat Cantacuzino, intrând în familie - ?i alte dou? fiice, f?r? mo?tenitori. Elena (Ella) ?i Constantin Cantacuzino au avut un fiu, Mihai Cantacuzino, mort în 1982. Mihai Cantacuzino s-a c?s?torit cu Cornelia Petrescu ?i au avut doi copii: Smaranda, sora mea, care a murit în 1998 ?i subsemnatul, Constantin ?erban Cantacuzino. A?a a ajuns Hanul lui Manuc pân? la noi, surorile bunicii mele neavând mo?tenitori".


 






Multumiri domnului ?erban Cantacuzino !

Multumiri pentru articol domnului Marian Sult?noiu - senior editor al ziarului Gândul !


You are not allowed to view links. Register or Login

Navigation

[0] Message Index

Sitemap 
Go to full version
Mobile View