ACEST SITE ESTE DE VANZARE!
Monitoare-LCD OFERTA IT ► SISTEME PC - PERIFERICE IT - COMPONENTE PC Calculatoare-Craiova

Author Topic: Metro 2033 - REVIEW  (Read 1648 times)

0 Members and 1 Guest are viewing this topic.

Offline Dementor

  • The Nightwatcher !
  • Moderator
  • Full Membru
  • *****
  • Posts: 88
  • Reputation: +36/-0
  • Gender: Male
  • He walks amongst us but he is not one of us
  • With us since: 02/08/2011
    YearsYearsYearsYearsYearsYears
    • Forum Craiova Center
  • Expertises:
  • Movie addict
  • Professional gamer
Metro 2033 - REVIEW
« on: August 14, 2011, 10:42:24 AM »
HIT.ro va ofera primul review din Romania al noului First Person Shooter SF Metro 2033.

Obositi de Fallout 3? Fani STALKER? Innebuniti dupa grafica de top? Metro 2033 va sare in ajutor. Noul joc creat de studiourile A4 Games din Ucraina (alcatuite dintr-o parte a echipei care a lucrat la STALKER: Shadow of Chernobyl) este noua oferta in materie de "sfarsitul lumii - varianta cool". Adica foarte "cool", pentru ca Metro 2033 ne trimite in metroul din Moscova, in timp ce la suprafata s-a instalat iarna nucleara dupa un razboi devastator.


Recunosc ca nu am asteptat Metro 2033 cu sufletul la gura, insa odata instalat, nu am mai reusit sa ma opresc din joc. Lansat pe 19 martie 2010 (desi tot romanul stie ca pe torente si-a facut aparitia ceva mai devreme), Metro 2033 este o nestemata neslefuita (in stilul atat de caracteristic al jocurilor create in estul Europei). THQ si-a luat din nou inima in dinti si a demonstrat ca, spre deosebire de publisherii mai mari, inca isi asuma riscuri. Pentru ca Metro 2033 risca sa fie un mare esec. Din fericire, nu este.


Jocul are la baza un roman SF distopic scris de Dmitry A. Glukhovsky, un autor rus in varsta de 30 de ani, jurnalist. Nu am apucat inca sa citesc Metro 2033, insa daca atmosfera si realizarea sunt similare cu cele din joc, este cu siguranta lectura obligatorie pentru fanii SF. Jucatorul intra in rolul lui Artyom, un tanar care se trezeste in situatia de a fi nevoit sa salveze... practic, lumea. Povestea este destul de intortocheata, cu multe personaje care vin si mor sau pleaca, insa jocul in sine este liniar, nu open world. Actiunea se rezuma la inaintarea prin sistemul metroului moscovit, de la o statie la alta, cu ocazionale iesiri la suprafata. Si daca acest lucru i-ar putea face pe unii sa strambe din nas, va asigur ca varietatea situatiilor in care va veti regasi nu va va permite sa va plictisiti. Ba din contra: Metro 2033 pune puternic accent pe intuneric, teroare si horror - din care veti primi doze sanatoase.


Desi pare putin probabil, Metro 2033 chiar reuseste sa aduca o serie de elemente noi in genul FPS (aparent ultrasaturat). In primul rand, lipseste HUD-ul (interfata de pe ecran). In afara de tinta (crosshair), nu vezi nici viata, nici munitie, nici busola. Bine, cantitatea de munitie ramasa devine vizibila atunci cand schimbi sau reincarci arma, dar altfel jocul este "spartan" la acest capitol. In plus, jucatorul este limitat la doar cinci arme (cutit, pistol, semiautomata,shotgun/sniper si grenada), cinci medikit-uri, o lanterna, o masca de gaze (cu filtre), un kit nightvision si un incarcator manual al bateriei.


Aici apar si primele lucruri cu adevarat interesante. Masca de gaze va fi poate unul dintre cele mai des utilizate obiecte din joc: ori de cate ori Metro 2033 te scoate la suprafata, in peisajul inghetat si dezolant al Moscovei in ruine, Artyom trebuie sa isi puna repede masca de gaze (altfel "expira" in mai putin de 30 de secunde). Filtrul din masca se consuma intr-un timp limitat, vizibil atat pe ceasul personajului (pe care il poti consulta cu T), dar si "audibil" prin respiratia din ce in ce mai greoaie a personajului si prin incetosarea vederii periferice. Cu alte cuvinte, cel putin la inceputul jocului, cand filtrele se gasesc rar, nu prea ai timp de cascat gura la peisaj si trebuie sa iti misti fizicul rapid inapoi in subteran.


Partea "electrica" a jocului este cel putin la fel de interesanta si adauga un plus de realism: bateria se consuma. Prin urmare, trebuie reincarcata, sau adio nightvision. Artyom scoate din ghiozdan un dispozitiv cu maneta si indicator de energie, cu care isi repune acumulatorul in functiune. Desi pare nesemnificativ, exista zone in Metro 2033 in care disparitia brusca a vederii pe intuneric poate fi dezastruoasa.


Astfel inarmat si echipat, Artyom pleaca din statia de metrou "de bastina" (Exhibition) inspre Polis, o statie mai importanta din sud, unde trebuie sa transmita un mesaj despre o amenintare infioratoare la adresa supravietuirii omenirii: o noua specie de monstri - The Dark Ones - care isi face de cap prin metrou. Asta doar adauga gaz pe foc intr-o situatie deja foarte dificila pentru refugiati. Metroul moscovit este infestat de monstruozitati al caror unic scop este elimiarea oricarei creaturi care nu are decat doua picioare. Pe drum, tanarul nostru luptator intalneste si o serie de aliati, mai trage cate un chef, recupereaza un copil ratacit prin catacombe, da bani cersetorilor si, per total, e baiat bun. Sau nu, ceea ce va influenta finalul jocului.


"Drumul" intre statiile de metrou reprezinta de fapt jocul propriu-zis. Uneori Artyom (singur sau impreuna cu alti cativa nebuni) foloseste tot soiul de vehicule pe sine (de la platforma la tanc), insa de cele mai multe ori este un simplu pieton. Inamicii monstruosi devin curand o priveliste obisnuita, insa evident ca nici oamenii nu sunt mai breji: de foarte multe ori trebuie sa lupti impotriva cuiburilor de banditi si, pe o nota cat se poate de ironica, producatorii te imping pe linia frontului intr-o mica reeditare a celui de-Al Doilea Razboi Mondial: Comunisti vs. Nazisti, cateva zeci de nebuni care se omoara unii pe altii din doua statii de metrou invecinate. Artyom trebuie sa se infiltreze in spatele liniilor naziste (dupa ce da de pamant cu toti sovieticii de partea aceasta a baricadelor).

Astfel de episoade/idei nu sunt rare in Metro 2033, prin urmare va puteti astepta oricand la surprize. De exemplu, ceea ce m-a surprins cu adevarat este atmosfera din statiile de metrou: zeci de refugiati care traiesc in conditii mizerabile, teroarea care pluteste in aer, ideea ca ziua de maine (de fapt, o noapte perpetua in intunericul subteran) nu va mai exista, conservele goale agatate prin canalizari pentru a servi ca sistem rudimentar de avertizare atunci cand vine un nou val de monstri, pietele cu tarabe pline de arme, gloante, carne si o tona de nimicuri (cine a mers in Romania la pietele cu "rusi" stie exact despre ce vorbesc).


Ca tot vorbim de piete, Artyom isi poate procura arme si armura mai bune doar in anumite statii, evident contra cost. Moneda din joc este... gloante. Nu orice fel de gloante, ci Military Grade - munitie foarte precisa si foarte puternica, pe care o recunosti usor pentru ca luceste. Tipul acesta de munitie se gaseste rar in joc, prin urmare trebuie obtinuta altfel: la Exchange. Da, Metro 2033 are in fiecare statie un meschin birou din grilaj, in care un nene iti ofera cele mai bune rate de schimb. Munitia "normala" din joc se imparte in gloante pentru pistol, pentru semiautomate (Bastard Gun sau, evident si indubitabil, eternul Kalash), cartuse pentru shotgun si sageti pentru... armele cu aer comprimat, care trebuie "pompate" manual inainte de a putea fi folosite (o alta gaselnita interesanta in joc). Aceasta munitie normala poate fi schimbata in munitie Military Grade, care apoi poate fi folosita pentru a cumpara arme, armura, grenade (cu sau fara cuie), medikit-uri sau alt tip de munitie. Sfatul meu este sa incercati sa va limitati la a folosi maxim doua tipuri de arme, pentru ca al treilea si al patrulea tip de munitie va vor prinde foarte bine la Exchange.


Armele vin echipate uneori cu amortizor sau luneta, dar cam asta este tot in ceea ce priveste varietatea. Jocul iti permite sa le folosesti cum crezi de cuviinta, dar am constatat ca este preferabil sa joci "stealth" si sa incerci sa te strecori sau sa ucizi inamicii cu headshot-uri, pentru a conserva munitia. De cele mai multe ori, castigarea unei lupte "pe fata" va fi de cele mai multe ori o victorie a la Pirus - te va costa atat de mult, incat la urmatoarea lupta este posibil sa participi doar cu cutitul.

Mecanica jocului este conceputa special pentru a permite abordari diferite ale luptelor: cei care prefera sa se furiseze pot distruge sau stinge practic orice sursa de lumina din joc (mai putin focurile de lemn): becuri, lampi de gaz, reflectoare. Pana si lanternele montate pe castile inamicilor pot fi sparte (chiar si dupa ce posesorul moare, fasciculul de lumina te poate incomoda si poate atrage atentia celorlalti inamici, asa ca este preferabil sa te apleci asupra cadavrului si sa ii iei... lumina). Evident, mersul pe intuneric, chiar si cu lanterna sau nightvision, presupune pericole: de la crevase si tuneluri verticale sapate de monstri, la gramezi de cioburi de sticla, capcane cu grenade, tinichele "de alarma" si chiar clopote declansate de piciorul neatent, Metro 2033 iti arunca in fata obstacol dupa obstacol.


Fiecare inamic doborat lasa in urma armele si munitia pe care le avea si cand incerca sa te stearga de pe fata metroului. Simularea fizica in joc are insa impact in acest caz, deoarece un inamic ucis de grenada isi va imprastia posesiunile pamantesti pe o raza mai mare, asa ca trebuie sa cauti cu atentie in jurul cadavrelor pentru a te asigura ca nu ai uitat munitie pe jos. Jocul te impinge sa fii FOARTE atent la cantitatea de gloante, chiar zgarcit, ceea ce nu ii va impresiona placut pe fanii shooter-elor cu munitie infinita.


Ce este cu adevarat interesant este ca de multe ori nu este nevoie sa ucizi inamicul prin foc continuu. Un glonte bine tintit in masca de gaze (in luptele din afara metroului) il poate obliga pe soldatul respectiv sa scoata masca de rezerva sau sa moara sufocat - acelasi lucru este valabil si pentru al nostru Artyom. Masca de gaze se "crapa" pe masura ce incasezi lovituri si la un moment dat esti obligat sa o schimbi, chiar daca mai functioneaza, pentru ca ajungi sa nu mai vezi aproape nimic.


Povestea, mecanica de joc, atmosfera din Metro 2033 sunt completate de o grafica incredibil de detaliata. In cazul in care credeati ca fotorealismul a fost atins in Crysis, va sfatuiesc sa va uitati cu atentie la Metro 2033: jocul foloseste engine-ul 4A, o mutatie a lui X-Ray Engine din STALKER. Jocul este TWIMTBP (NVIDIA) si recomanda o placa video care nu a fost inca lansata: GTX 480. Adevarul este ca Metro 2033 arata fenomenal, insa mananca resurse pe paine. Cei care asteapta sa vada minunea DirectX 11 vor fi probabil un pic dezamagiti, pentru ca nu ofera in plus fata de DX10 decat Depth of Field si Tessellation (abia vizibil pentru jucatorul de rand). In schimb, restul efectelor, texturile, umbrele, fumul, iluminarea sunt de nota 11. Metro 2033 este o combinatie fericita, insa doar cei care poseda calculatoare de top se vor bucura cu adevarat de joc.

Joc Metro 2033 pe un Core 2 Duo E6700, cu GeForce 9800GTX+ si 4 GB RAM si este evident ca jocul merge acceptabil (fara fluctuatii masive de frame rate) doar pe detalii Normal sau, in cel mai bun caz, High in DX10. Very High si Advanced PhysX sunt rezervate gamerilor care au fie SLI, fie... o placa inca nelansata. Din cate am observat, posesorii placilor video ATI Radeon HD din seria 5000 au performante acceptabile, insa nimic extraordinar (pana si ei ajung la 20 de FPS in situatiile incinse, cu multe efecte grafice, in special in zonele deschise). Metro 2033 este un joc care va rula decent pentru gamerul normal abia peste cativa ani, cand tehnologia de top de azi va fi mass market.


Jocul are o multime de scene script-ate, ceea ce in majoritatea FPS-urilor enerveaza, insa producatorii au stiut de cele mai multe ori sa le imbine perfect cu actiunea, astfel incat sa nu para artificiale. Nu exista decat sistem de salvari automate (checkpoint-uri), dar sunt suficient de frecvente pentru a nu dispera daca Artyom cedeza in fata gloantelor, coltilor si radiatiilor. Desi coltii si radiatiile sunt probabil cauze mai frecvente ale mortii, pentru ca inamicii cu mitraliere si grenade, controlati de AI, nu sunt teribil de inteligenti (de multe ori se invart de colo-colo si cam atat), insa cu siguranta sunt teribil de precisi - punct ochit, punct lovit, Artyom ranit. Cat despre precizia jucatorului, aceasta nu tine doar de skill-ul cu mausul, pentru ca uneori intervin... circumstante neplacute: la suprafata bate vantul si iti deregleaza tinta, iar in episodul cu copilul gasit, te trezesti ca trebuie sa il cari in spate si, brusc, miscarea personajului devine mult mai greoaie (initial am crezut ca mi s-a stricat mausul... deh, surpriza de gameplay. :) ).


Insa chiar si pana cand se va putea bucura tot gamerul de el, Metro 2033 ramane un joc excelent, prea putin cunoscut inca pentru ceea ce ofera, un shooter poate putin limitat pentru unii, insa cu o atmosfera de zile mari (completata si de acordurile de chitara si de vocile in rusa - va sfatuiesc sa NU jucati Metro 2033 cu vocile in engleza, pentru ca suna absolut penibil, mai ales Artyom si copiii din joc. Puteti oricand sa alegeti rusa pentru voci si engleza pentru subtitrari). Sunetul surround are impact real in joc (la cat este de intuneric, este vital sa stii de unde urmeaza sa fii atacat). Per total, un joc recomandat absolut calduros, care ofera pentru industria jocurilor exact ceea ce ofera un pahar de votca intr-o iarna geroasa. Si nucleara. You are not allowed to view links. Register or Login