La o cafea de vorba > Curiozitati...stiati ca?

Salamul de Sibiu - povestea renumitului salam romanesc

(1/1)

Pamico:
Salamul de Sibiu - povestea renumitului salam romanesc



Povestea salamului de Sibiu incepe, ca orice poveste, cu "A fost odata".. asadar, a fost odata un italian pe nume Filippo Dozzi. Era un om mandru si harnic, dornic sa-si faca un rost. Fiind de profesie pietrar se stabileste impreuna cu sotia sa, in jurul anului 1885, la cariera de piatra de la Piatra Arsa din fostul catun Poiana Tapului. I-a placut tare mult zona, poate si pentru ca ii amintea de meleagurile unde copilarise, Friscano-Udina.

Pe langa meseria de pietrar Fillipo Dozzi avea si darul de a amesteca carnurile si mirodeniile, fiind un priceput "salamar". Acest har il capatase de la stramosii italieni, deschizatorii de drumuri in arta prepararii salamurilor crud-uscate.
Vazand ca in Sinaia conditiile climaterice sunt favorabile producerii salamului crud-uscat, cu termen de maturare foarte lung si cu garantie de luni de zile, se hotaraeste sa cumpere in 1910 o cladire care adapostea un restaurant, un depozit de vinuri si un hotel.

In aceasta cladire fondeaza "Intreprinderea Individuala Filippo Dozzi". Aici a inceput fabricarea salamului de Sibiu, care a ajuns foarte curand pe mesele cele mai simandicoase, fiind considerat, de la bun inceput, un produs de lux. In primii ani fabrica a avut o activitate restransa, care s-a extins pe masura ce s-a acumulat capital. Prin 1938, de exemplu, se produceau deja aproape 100 de tone de salam de Sibiu. Dupa moartea sa, in anul 1943, Filippo Dozzi lasa in grija fiilor sai Antonio si Giuseppe secretul fabricarii salamului de Sibiu, iar ei continua munca tatalui lor, pana la nationalizare.

De unde numele de "Salam de Sibiu"?



Plaiul Prahovei, care mai tarziu in secolul XX, va fi cunoscut sub numele de Valea Prahovei, un adevarat "spatiu mioritic", cuprindea cinci perle montane apreciate astazi: Sinaia, Poiana Tapului, Azuga, Busteni si Predeal.
Trecatoarea Vaii Prahovei greu accesibila era permanent amenintata de cetele de talhari ce jefuiau negustorii sasi, unguri, secui si austrieci, care necunoscand primejdia se incumetau sa treaca spre Bucuresti - unde vindeau marfurile, riscandusi viata.
Dar trecatorile traditionale, pazite de putere si cu vami oficiale, ce legau Transilvania de Tara Romaneasca, erau pe Valea Teleajenului, cu iesire la Sacele, pe Valea Dambovitei, cu vami la Rucar si Bran spre Brasov si pe Valea Oltului si cu vama la Turnu Rosu spre Sibiu.

Instaurarea monarhiei constitutionale in Romania in 1866 a fost o binecuvantare pentru tara. Noul principe Carol de Hohenzollern, a devenit rege la 1881, era hotarat sa modernizeze tara. Au venit lucrarile de construire a drumului rutier pietruit si asfaltat de la Comarnic pana la Predeal, granita vremelnica cu Austro-Ungaria. O mare realizare a fost inaugurarea caii ferate Bucuresti - Sinaia - Busteni - Azuga - Predeal, in 1879, facand legatura cu vama Sibiului. Dozzi incepe sa vanda cu denumirea de "Salam de iarna", iar pe stampila de export aplicata pe documentele ce insoteau marfa era inscriptionata "Vama Sibiu" intrucat aceasta era folosita pentru a intra in teritoriul Austro-Ungar. Deoarece in Ungaria existau fabrici concurente care produceau un salam dupa o You are not allowed to view links. Register or Login asemanatoare cu cea produsa de Dozzi, existau si restrictii privitoare la tranzitarea transporturilor cu salam romanesc pe teritoriul Ungariei. Numai Ministerul Agriculturii Ungariei putea inlesni trecerea salamului romanesc catre alte piete.

Astfel in comenzile venite de la partenerii externi numele produsului devine mai intai "Salam din vama Sibiu", pentru ca mai apoi sa fie numit "Salam Sibiu". Mare parte din lucratorii fabricii erau in mare parte de origine italiana, proveniti din Udine, localitatile Friscani si Pinzano, iar altii locuiau in zonele Sinaia, Poiana Tapului, Comarnic, Busteni, Tesila. Muncitorii sezonieri proveneau in special din judetele Sibiu si Trei Scaune (azi Jud. Covasna).
Denumirea "Salam Sibiu" apare inca din anii `30 in scrisorile de comanda ale diversilor clienti din toata tara. Unul din clientii fideli ai fabricii Dozzi era furnizorul casei regale "L. Patac" (considerat "Prima Fabrica de Salam si Mezeluri Fine", premiat cu medalii de aur si Grand Prix).
Salamul de Sibiu a ajuns foarte curand pe mesele cele mai simandicoase, fiind considerat, de la bun inceput, un produs de lux. In primii ani fabrica a avut o activitate restransa, care s-a extins pe masura ce s-a acumulat capital. Prin 1938, de exemplu, se produceau deja aproape 100 tone de Salam de Sibiu.

Citeste continuarea aici: You are not allowed to view links. Register or Login

Navigation

[0] Message Index

Sitemap 
Go to full version
Mobile View